Sri Lanka, taramul pietrelor pretioase

In perioada antica, insula Sri Lanka era cunoscuta sub diferite nume. Geografii greci din secolul al II-lea au numit-o Taprobane. In secolul al III-lea si al IV-lea, comerciantii arabi si persani au denumit aceasta tara Serendib (unde gasim si originea cuvantului serendipity, care s-ar traduce in limba romana ca “descoperire fericita sau accident fericit”). In secolul al XVI-lea, portughezii au dat Sri Lankai denumirea de Ceilao atunci cand au pasit pe taramurile ei. Cand britanicii au sosit in aceasta tara si au colonizat-o, numele portughez a fost tradus in limba engleza ca Ceylon. In cele din urma, insula a devenit Republica Socialista Democrata Sri Lanka, acest lucru avand loc in anul 1972.

Din punct de vedere geologic, s-a estimat ca aproximativ 25% din suprafata totala a acestei tari ascunde cantitati impresionante de pietre pretioase. Zonele muntoase ale insulei gazduiesc o sumedenie de complexe de pietre pretioase, cele mai abundente fiind Ratnapura, Elahera, Walawe si Ballangoda. Exista insa multe alte zone cu potential care asteapta explorare. Este destul de probabil ca aceasta “cutie de bijuterii” din Sri Lanka sa continue sa produca comori pretioase multe secole de acum inainte.

Bogatul patrimoniu de pietre pretioase al Sri Lankai:

Exista o istorie lunga si bogata de producere si comercializare a pietrelor pretioase in Orient. Aruncand cateva priviri asupra scrierilor istorice si fictive, este usor sa observam stransa legatura dintre Sri Lanka si industria bijuteriilor. Datorita acestei legaturi culturale bogate si profunde, insula a castigat titlul de “Perla Oceanului Indian”. Comerciantii oraselor de pe coasta Arabiei au devenit atat de bogati, incat istoricii greci si romani au observat ca usile, zidurile si chiar acoperisurile caselor lor erau incrustate cu fildes, aur, argint si pietre pretioase din tara Serendib.

Legendele spun ca regele Solomon din biblie a umplut-o pe regina Shebei cu pietre pretioase luate din Sri Lanka. In secolul al II-lea, astronomul Claudius Ptolomeu a constatat ca beriliul si safirul erau suportul industriei de bijuterii din Sri Lanka. Povestile care inspira veneratia lui Sinbad Sailor au si ele la baza depozitele bogate de pietre pretioase din aceasta tara, aceasta fiind o alta dovada a influentei Sri Lankai asupra scrierilor si povestirilor din culturile orientale.

In lucrarea sa clasica, “Divestment dou Monde”, Marco Polo, calatorul si cronicarul venetian care a trait intre anii 1254 – 1324, a scris despre abundenta de pietre pretioase in timpul vizitei sale din 1292 in Sri Lanka. “Vreau sa intelegeti ca insula Ceylon este, pentru marimea sa, cea mai frumoasa insula din lume, iar din curentii sai se ivesc rubine, safire, topaze, ametiste si granate”. Exploratorul portughez Vasco da Gama din secolul al XVI-lea a remarcat ca “Ceylon detine toata scortisoara din Indii si cei mai buni safiri”.

Intr-adevar, insula Sri Lanka este considerata de multi ca fiind una dintre cele mai vechi si bogate surse de safire din intreaga lume. Poate ca dr. Eduard J. Gubelin, faimosul gemolog, a rezumat cel mai bine acest lucru cand a spus: “Insula Ceylon a fost prima sursa de safire din lume si a ramas pana in prezent principalul furnizor al acestor pietre pretioase. Niciun safir din lume nu se poate compara cu cele gasite in Sri Lanka”.

Leave a Reply

Your email address will not be published.